Toulouse + Quiche = Love

Asta a fost ziua de mers (via Béziers) la Toulouse numit si Ville Rose pentru arhitectura lui bogata in caramizi.

Aici si-a facut facultatea Petre Roman. Tot aici sunt si cateva ateliere de strungarie unde se fac Airbus-uri, sateliti si alte cioace de genul asta. Prin zona este si Centrul Spatial Toulouse (CST), cel mai mare din Europa.

Din punctul meu de vedere Toulouse s-a remarcat prin cateva lucruri: m-a plouat, am mancat un quiche excelent (de fapt vreo doua feluri) si mi-a crapat cardul de memorie de la aparatul foto ducand la pierderea a cateva zeci de poze de pe drumul spre Toulouse, cand am avut vreme buna. Dupa quiche am descoperit flan-ul, o tarta (dulce) care abunda prin patiseriile frantuzesti si care mi s-a parut buna, buna, buna!

La intoarcere n-am mai avut acelasi noroc de vreme buna, ba chiar s-a intamplat ca s-a si intunecat, asa ca nu am putut reface pozele.

Tot pe drumul spre Toulouse am remarcat Gendarmeria franceza in actiunea de vanatoare/ambuscare a soferilor vitezomani. Un nene cu Mercedes care a indraznit sa ma depaseasca a fost lovit de laserul radarului pe o sosea in linie dreapta din pustietatile pe unde circulam si a fost oprit de un comando de gendarmi si gendarmerite care au rasarit din pamant, din iarba verde de pe ambele parti ale drumului ca sa mi-l amendeze. M-au trecut fiorii cand am vazut haita de vreo 5 albastri si albastre sarind la jugulara plapandul Mercedes. Ce mergeam eu cuminte pana atunci, dar ce cuminte am fost din acel moment incolo.

Sumarul zilei: 508 km (dus-intors), aproape 11 ore (cu tot cu plimbari, opriri pentru poze pierdute in neant, mancat).

Ce-am invatat: ca Geandarmeria franceza chiar exista si e compusa din oameni albastri de ambele sexe care stau prin tufisuri; ca quiche-ul e ceva foarte bun si imoral care ingrasa; sa nu am incredere in cardurile SD, chiar daca se cheama Kingston.