Si urca mai spre munte

Si imaginile cu vita de vie si ferme incep sa se rareasca si ma trezesc ca e tot mai pustiu si drumul tot mai ingust. La un moment dat nici biciclisti n-am mai vazut.



Totusi vremea frumoasa si o incredere oarba in GPS m-au facut sa continui fara ezitare. M-am pricopsit cu un camion in fata, dar mergea binisor, avea nivel de poluare Euro corespunzator si nu ma afuma, asa ca mi-a mai luat din anxietatea singuratatii.

Cam lat drumul aici!

Si o mica bisericuta/capela in mijlocul... a nimic, ci doar asa, pe o pajiste.


Intru pe o vale ingusta (ulterior identificata ca fiind Val de Méouge), unde lucrurile sunt si mai spectaculoase.






Niste neni care faceau rafting.