Passo Del Tonale

Dupa ce am epuizat cei 60-70 km de mal de lac Como, am continuat pe o vale ce parea bogata economic (sau poate doar era ora de varf). Dupa vreo cateva zeci de km, GPS-ul m-a aruncat in dreapta, direct spre munte. Am stat si la o bariera de tren. Dupa care am urcat pieptis. Si da-i si urca. Nu stiam ca o sa urc la cea mai mare altitudine din zilele astea (1880 m).

Drum ingust iar, cu prapastii, cu italieni nebuni de mergeau cu viteze excesive comparativ cu dificulatea si riscul rutier.

Am trecut printr-o serie de statiuni care pareau cam parasite, desi erau pline de masini. Lume nu prea era (cam aceeasi senzatie ca la Grande-Motte), ca nici sezon nu era.


Cam multi nori, dar suficient de sparti ca sa avem parte de peisaje alpine grandioase.


Instalatii de cablu care duceau dintr-o statiune mai joasa direct in Passo Tonale.


Si iaca Passo Tonale, unde e cel mai inalt punct al soselei. De aici avem zapada si instalatii de cablu care urca spre ditamai muntii (ci'ca cel mai sus urca la 3010 m).





Cam trista "comuna" Passo Del Tonale. Ca orice loc cu destinatie exclusiv turistica si lasat fara obiectul de activitate.

Coborarea pe partea cealalta a muntelui imi ofera iar drumuri inguste.



Regiunea Trento (in care ma aflam) tinea din tot dinandinsul sa se afiseze pe toate pancardele. Chiar pe alocuri cu mentiunea "autonoma". Si intr-adevar, mi s-a parut ca e o regiune mai civilizata, mai bogata. Pana si asfaltul arata altfel, adica de culoare vag rosiatica. Ca sa-si delimiteze teritoriile mafiotii.

Dimineata la Como

Dimineata devreme am plecat din hotelul meu de mii de stele verzi dupa ce mi-am luat micul dejun inclus: o cescuta cu espresso cat un degetar si un croasant mare cat o pruna. Am zis ca or fi fost aia zgarciti ca m-au vazut mai roman. Dar si un italian la o masa alaturata avea parte de acelasi festin.

Primul popas propus (si atins) era Lacul Como. Tinta intentionata pentru innoptare era Viena. N-a fost sa fie.

De la Milano la Como sunt doi pasi. Dar nu si la ora de varf. Cand e trafic ca la noi, prin Militari. In fine, spre 9-10 am inceput sa imi flutur pletele pe malul lacului. Vremea era cam nesuferita, adica niste nori destul de compacti, dar cu vagi intentii bune de a lasa un pic de soare pe ici si colo.

Am gasit greu un loc de parcare care sa indeplineasca o intersectie de criterii exigente: sa fie legal, sa fie intr-un loc bun de pozat si s-ar fi cerut si loc de pipi. N-am gasit decat unul cu primele doua criterii. Si apoi am gasit si altul... si altul... si altul. Pipi... am uitat de el si am facut cateva ore mai tarziu, Dumnezeu stie cand. Intre timp am 'turnat' cateva sute de poze.





Nu ca-i frumos? Nu ca v-ati retrage la pensioara p'acolo? ...NUUU?!?! Nu v-am convins inca? Hai ca mai aduc probe!

Asta cred ca e o casa de pensionari d-aia de-ai lor. Si am pus poza asta ca sa dovedesc ca poate fi si mai frumos la Como decat ziua prinsa de mine. Uite palmieru'! Suntem in Alpi si avem palmieri!

(si antena de satelit pentru aia de vor sa joace telecomanda)

Poate nu va place aia in panta si vreti una mai pe un promontoriu.


Pe malul lacului am mers vreo 60-65 km. Si am mers pe niste stradute care, in ciuda aparentei, erau pentru ambele sensuri!

Inchipuiti-va ca p'acilea treceau si camionase d'alea de pana in 7,5 tone.


Multe tuneluri... ca deh. (Mai tineti minte ca ma apucase o cuvantare despre tuneluri intr-un post anterior; nu reiau, ca sper ca ati fost atenti atunci)

Si iar lacul linistit; pieptanat de cate o barcuta discreta.


O mica panorama.


Prietenul meu cel mai bun timp de trei zile. M-a dus exemplar peste tot!

Imi propusese chiar si o plimbare cu feribotul, dar l-am refuzat politicos. Am preferat sa fac conturul lacului pe "terra ferma".

Nu stiu de ce dar imaginea asta mi s-a parut cu aroma de reclama (la ceva italian). Sau de "La Dolce Vita".


Ah... Como! Ca nu degeaba e pe "malul" Elvetiei.

Tzusti, am trecut in Italia

Dupa Briançon am inceput un urcus abrupt pe ceea ce promitea sa fie un fel de Transfagarasan.

Nu a ajuns extrem de sus, pe la vreo 1600 m. Dar peisaj frumos, zapada cam la nivelul meu.


Drum/mal usor instabil zic semnele. Adica masina nu statea prea bine acolo.


Si am trecut prin niste tuneluri, prin niste statiuni de ski si m-am trezit in Italia.


Nici aici peisajul nu m-a dezamagit.


Deja ma apropii de Torino.

Si deja simt ca sunt mai aproape de casa: in Italia se conduce intr-un stil foarte aproape de cel din tarisoara noastra. Depasiri pe linii continue, limita de viteza este intens optionala, agresivitate mai mare la volan. Dupa mers mii de kilometri prin tari germanice si Franta unde se respecta regulile de circulatie cu sfintenie, stilul de condus al italienilor devine strident si enervant. Si, in definitv, obositor.

Am tot vazut scris peste tot pana la Torino "No TAV". Chiar scris mare, pe un deal (n-am poza) cu pietre pe iarba.

Mi-am facut aceasta poza ca sa nu uit sa ma interesez ce e aia TAV, caci "NO" stiam si eu. Si am aflat: TAV = Treno Alta Velocità. Adica TGV cum ii zice in Franta. Sau tren de (foarte) mare viteza.Un fel de Sageata Albastra de-a lor, numai ca merge cu 300 km/h.
Ca o tara prietena, aproape sora, in Italia cand exista ceva incercari de progres, se strange o suma mare de oameni incruntati care gasesc munti de dezavantaje ale inaintarii. Asa ca... NO TAV!

Am oprit undeva langa Milano, la un hotel de trei pseudo-stele care cred ca era folosit ca loc de intalnire si destrabalare pentru mafiotii de esalon trei spre second-hand. M-am enervat pe autostrazile italiene unde, in afara de faptul ca trebuie sa platesti o caruta de bani, ii mai dai si fragmentat si fara un sistem unitar. Ba dai 2,10 EURO intr-un loc, ba 1 EURO in alt loc, ba iei cartela si platesti in functie de cati km mergi; oricum, o idee mai dezlanat fata de Franta. Plus ca jumatate din autostrada Torino-Milano era in reparatii si se mergea pe limita de viteza 80 km (italienii inteleg prin asta 120... sau poate au masini cu vitezometru in mile). Iar pe jumatatea cealalta care nu era in reparatii se vedea ca mai dijmuisera mafiotii ceva buget de asfaltare.

Sumarul zilei de 29.04: 590 km, 11 ore de mers.