Passo Del Tonale

Dupa ce am epuizat cei 60-70 km de mal de lac Como, am continuat pe o vale ce parea bogata economic (sau poate doar era ora de varf). Dupa vreo cateva zeci de km, GPS-ul m-a aruncat in dreapta, direct spre munte. Am stat si la o bariera de tren. Dupa care am urcat pieptis. Si da-i si urca. Nu stiam ca o sa urc la cea mai mare altitudine din zilele astea (1880 m).

Drum ingust iar, cu prapastii, cu italieni nebuni de mergeau cu viteze excesive comparativ cu dificulatea si riscul rutier.

Am trecut printr-o serie de statiuni care pareau cam parasite, desi erau pline de masini. Lume nu prea era (cam aceeasi senzatie ca la Grande-Motte), ca nici sezon nu era.


Cam multi nori, dar suficient de sparti ca sa avem parte de peisaje alpine grandioase.


Instalatii de cablu care duceau dintr-o statiune mai joasa direct in Passo Tonale.


Si iaca Passo Tonale, unde e cel mai inalt punct al soselei. De aici avem zapada si instalatii de cablu care urca spre ditamai muntii (ci'ca cel mai sus urca la 3010 m).





Cam trista "comuna" Passo Del Tonale. Ca orice loc cu destinatie exclusiv turistica si lasat fara obiectul de activitate.

Coborarea pe partea cealalta a muntelui imi ofera iar drumuri inguste.



Regiunea Trento (in care ma aflam) tinea din tot dinandinsul sa se afiseze pe toate pancardele. Chiar pe alocuri cu mentiunea "autonoma". Si intr-adevar, mi s-a parut ca e o regiune mai civilizata, mai bogata. Pana si asfaltul arata altfel, adica de culoare vag rosiatica. Ca sa-si delimiteze teritoriile mafiotii.