Grumpy Old Men and Happy Young Dancers

Sambata ne-am strans in port (The Harbour) sa bem un rom pentru marinarul care tocmai a intinerit (dovada mai jos). Fara sa vreau, cand m-am uitat la pozele astea, am impartit lumea in doua tabere: Grumpy Old Men si Happy Young Dancers

Grumpy old men
Din gasca asta am facut si eu parte, dar din fericire nu sunt documente istorice care sa ateste acest lucru. Am ales doua poze (scuzati calitatea, toate-s poze facute cu telefoane) care sa justifice titlul ales.



Aici un bosorog (de-o varsta cu un tanar dansator) primeste un masaj pentru umarul vag paradit.

Happy young dancers
Incep cu o poza numai buna de pus pe o caseta cu Benny Hill.


Aici, in ciuda aparentei, sunt trei personaje.


Si sa te tii: incep miscarile lascive, unduieli la balustrada, stigaturi din sala.

De remarcat aerul de lord, cu paharul tinut gingas in mana stanga.

Si acum doua poze cu vedeta incontestabila a serii.

Ca doar era ziua lui, ce mama naibii!

Imi pare rau ca nu am poze cu toata lumea, dar majoritatea sunt facute cu telefonul si nu merita aratate: tulburi, neclare, prost luminate, prost incadrate. Mai sus am selectat cam ce era mai bun si am brodat comentariile in jur.

Avem un avion! Sa-i facem o surpriza!

Titlul nu e tocmai in topica corecta. Cel mai bine ar fi fost "I-am facut o surpriza si s-a facut avion!".

Ca si acum un an (ocazie cu care mi-am inaugurat acest blog), neshte oameni din jurul domnului Alberth s-au hotarat sa-i faca o surpriza. Petrecere surpriza. Anul trecut era pe un fond depresiv, anul asta pe un fond eupsihic. Si, cum se va vedea mai incolo, fondul se va transforma intr-unul exuberant.
Inceputul a fost adunarea la Lorin si Madalina. O multime de oameni, cu arme si bagaje culinare si alcoolice. Consemnul a fost pentru ora 19:30. Pana la 8:00 s-au strans cu totii. Ambuscada a fost pregatita, scena asezata, rolurile stabilite. Apoi a urmat asteptarea. Si cat am avut asteptare, un alt personaj a devenit centrul atentiei publicului .

Adicatelea Vladut. O luna jumate si o rabdare de fier inca de la varsta asta. Caci ne-a suportat cu o noapte de paranghelie.

In bucatarie trebaluiala. Se aseaza lucrurile pentru orgia culinara de mai incolo.


Se da semnalul! Vine actorul principal. Susoteli in hol, lumini stinse si... SURPRIZAAAA!

I s-a zburlit parul in cap cand ne-a vazut!

Apoi ne-a pupat pe toti. Apoi s-au destupat sticloantele de tarie si... a inceput transformarea in avion/aviator.

(doua ore mai tarziu)

Un pic mai incolo atmosfera devine tot mai incetosata. Sau aburita.

Noroc ca are plamani, taica!


Problema: studiind doar figurile celor doua persoane din poza, sa se spuna care a baut o vadra de whisky si care n-a baut decat suc si apa plata.


Avem si o poza cu minorii participanti la petrecere.

(care au fost cuminti, au baut apa plata cu lamaie, n-au fumat si n-au auzit cuvinte porcoase de la porcii batrani si beti din jur)

Indian - talpa iute, mancare buna si hãhãialã ca in vremurile bune

...zis si "Mancaciosul"


...zis si "pletosul"

(totusi prietenii ii mai zic si "Bikerul")

Zis si... in toate felurile.

...inghetata de mango dulce mult aduce.

"Depravare" LOTR

5 AM, sufrageria mea

Suficient de neinspirat sa nu pun la display toate sticlele (goale) de vin. Si suficient de neinspirat sa nu fac si o poza "before", cu platourile de branza mucegaita.


LOTR - extended version. Cam 6 ore de film am rezistat trei oameni ai muncii intr-o vinere seara. Mai avem 6.


My precious a fost Tezaur de Jidvei 2004 (Feteasca Regala cu Muscat Ottonel). Incredibil, dar sec. Si incredibil, dar mai e o juma' de sticla in frigider. Fraierilor, ati plecat si m-ati lasat cu tezaurul pe mana!
(poate apuc zilele astea sa pun si post-ul care sa explice fetisul asta pentru Jidvei)

Sibiu

Sighisoara te parasim and... off we go!


Sibiul ne asteapta cu ce are el mai bun, mai rasfatator: hotel Ramada.


Catedrala ortodoxa din Sibu. Vazuta din turnul Catedralei Evanghelice.



Aici am aflat pentru prima oara de Crâmposia de Stirbey. Si tot aici am mancat un gulas excelent.


Alex in piata centrala. Blurul de miscare din fundal nu e dat de Crâmposie, ci e dat de intentia "artistului".

Barul hotelului. Pustiu. Si un suflet pustiu ratacit acolo.


Priveliste de la geamul hotelului. Cu vedere catre alt hotel.

Sighisoara

Ziua 2, Sighisoara, caldura mare. Cazare se gaseste tare greu.


Dupa ce gasim o camaruta pentru somn, pornim sa ne aventuram pe stradutele inguste. Si aparatul nu poate sa nu-mi faca roata acolo unde si ochii fac la fel.


Dupa ceva hoinareala gasim pace in harmalaia pietei centrale din Cetate. In harmalaie si in licoare Val Duna.

De jur imprejur lumea traieste autentic fericirea unui festival de muzica etnica.


Se lasa noaptea si festivalul continua. Noi schimbam mesele si vinul. Alb sa fie, rece si cu multa apa minerala. Rece.


Fanfara Transilvania


Retragere spre camaruta de la hotel. Mai tragem insa pe dreapta la un barulet la doi pasi de hotel.

Angoasele specifice perioadei cer opriri dese pe margini de mese si dezbateri interminabile.

Apus de soare

Sfarsitul primei zile (Paradisul e acolo unde nu te astepti)

Cursa contra cronometru sa ajungem pana la inchiderea Castelului.

Care castel? Acest castel! Poate va e cunoscut dupa etichetele de Jidvei.

Povestea acestei jumatati de zi nu poate fi scrisa in cuvinte. Poate fi doar aratata in cateva poze si povestita pe viu grai initiatilor.
O terasa de unde se poate contempla tot Raiul.

O imagine panoramica a Raiului. Nu Rai de Murfatlar! Raiul ardelenesc, cu...

...spritz de Jidvei.

World's Lazies Ninja contamineaza pe toata lumea; cu leneveala, cu un zambet satisfacut, cu o privire smecheroasa. Sau e de vina mancarica buna? Sau vinul rece si savuros? Sau senzatia acuta ca suntem in... intr-un moment foarte frumos al vietii noastre.

La apus, pe terasa camerei. Unde e ochiul care rade? Sa fie in umbra?

Incepe excursia vinului

Zi de vara, 20 august, Blaj. Trenul din Bucuresti tocmai ne-a parasutat aici (o toana binevenita de la World's Laziest Ninja).

Asteptam trenul de Jidvei, Cetatea de Balta. Pentru mine era o curiozitate si o placere usor excentrica sa imi incep ziua pe Strada Cetatea de Balta in Bucuresti si sa mi-o termin in localitatea Cetatea de Balta. The best is yet to come.

In tren Blaj->Cetatea de Balta. Domnul din imagine oarescum trist, un ochi rade, altul plange.

Umorul voluntar (sau involuntar?) al creatorului popular anonim. Nu "Miorita", nu "Toma Alimos". Ci "Gaina Muistu'" intr-un tren de navetisti.


In sfarstit, ne scurgem pe peronul (?) haltei din... ati ghicit: Cetatea de Balta. In fundal se vede un coltisor de... rai era sa zic, de castel.


Asa cum se vede si in imaginea de sus, nu poti sa ai pretentii decat familiare de la locuitorii de p'acolo.

Doamna Stan Rodica nu cred ca si-a consultat Autorizatia numarul 002/27.05.2005 ca sa copieze
exact titlul Asociatiei. Sau poate de vina e artistul local de a pictat asa maiastru minunatie de placuta.