Sibiu

Sighisoara te parasim and... off we go!


Sibiul ne asteapta cu ce are el mai bun, mai rasfatator: hotel Ramada.


Catedrala ortodoxa din Sibu. Vazuta din turnul Catedralei Evanghelice.



Aici am aflat pentru prima oara de Crâmposia de Stirbey. Si tot aici am mancat un gulas excelent.


Alex in piata centrala. Blurul de miscare din fundal nu e dat de Crâmposie, ci e dat de intentia "artistului".

Barul hotelului. Pustiu. Si un suflet pustiu ratacit acolo.


Priveliste de la geamul hotelului. Cu vedere catre alt hotel.

Sighisoara

Ziua 2, Sighisoara, caldura mare. Cazare se gaseste tare greu.


Dupa ce gasim o camaruta pentru somn, pornim sa ne aventuram pe stradutele inguste. Si aparatul nu poate sa nu-mi faca roata acolo unde si ochii fac la fel.


Dupa ceva hoinareala gasim pace in harmalaia pietei centrale din Cetate. In harmalaie si in licoare Val Duna.

De jur imprejur lumea traieste autentic fericirea unui festival de muzica etnica.


Se lasa noaptea si festivalul continua. Noi schimbam mesele si vinul. Alb sa fie, rece si cu multa apa minerala. Rece.


Fanfara Transilvania


Retragere spre camaruta de la hotel. Mai tragem insa pe dreapta la un barulet la doi pasi de hotel.

Angoasele specifice perioadei cer opriri dese pe margini de mese si dezbateri interminabile.

Apus de soare

Sfarsitul primei zile (Paradisul e acolo unde nu te astepti)

Cursa contra cronometru sa ajungem pana la inchiderea Castelului.

Care castel? Acest castel! Poate va e cunoscut dupa etichetele de Jidvei.

Povestea acestei jumatati de zi nu poate fi scrisa in cuvinte. Poate fi doar aratata in cateva poze si povestita pe viu grai initiatilor.
O terasa de unde se poate contempla tot Raiul.

O imagine panoramica a Raiului. Nu Rai de Murfatlar! Raiul ardelenesc, cu...

...spritz de Jidvei.

World's Lazies Ninja contamineaza pe toata lumea; cu leneveala, cu un zambet satisfacut, cu o privire smecheroasa. Sau e de vina mancarica buna? Sau vinul rece si savuros? Sau senzatia acuta ca suntem in... intr-un moment foarte frumos al vietii noastre.

La apus, pe terasa camerei. Unde e ochiul care rade? Sa fie in umbra?

Incepe excursia vinului

Zi de vara, 20 august, Blaj. Trenul din Bucuresti tocmai ne-a parasutat aici (o toana binevenita de la World's Laziest Ninja).

Asteptam trenul de Jidvei, Cetatea de Balta. Pentru mine era o curiozitate si o placere usor excentrica sa imi incep ziua pe Strada Cetatea de Balta in Bucuresti si sa mi-o termin in localitatea Cetatea de Balta. The best is yet to come.

In tren Blaj->Cetatea de Balta. Domnul din imagine oarescum trist, un ochi rade, altul plange.

Umorul voluntar (sau involuntar?) al creatorului popular anonim. Nu "Miorita", nu "Toma Alimos". Ci "Gaina Muistu'" intr-un tren de navetisti.


In sfarstit, ne scurgem pe peronul (?) haltei din... ati ghicit: Cetatea de Balta. In fundal se vede un coltisor de... rai era sa zic, de castel.


Asa cum se vede si in imaginea de sus, nu poti sa ai pretentii decat familiare de la locuitorii de p'acolo.

Doamna Stan Rodica nu cred ca si-a consultat Autorizatia numarul 002/27.05.2005 ca sa copieze
exact titlul Asociatiei. Sau poate de vina e artistul local de a pictat asa maiastru minunatie de placuta.