Mediterana

Soare, senin - ce ne-am zis? Hai sa vedem cum arata Mediterana, ca doar e la doi pasi de Montpellier (10 km). Am pus GPS-ul sa faca un traseu mulat pe malul marii si i-am dat bice (mai de vara). Am ajuns in La Grande Motte, un fel de Mamaie de-a lor. Aprilie, aprilie, dar locuri de parcare ioc! Era plin de masini. Oamenii insa lipseau (remember Vanilla Sky?). De ce? Pai era ora pranzului. Nici tipenie de om pe strada.


Apoi am gasit balta... Marea Mediterana. Fostul lac roman.

Poate cativa mai curiosi o sa va intrebati cum am facut poza asta "din larg". E facuta din varful unui dig mai lung si mai inalt.

Tot de aici aveam vedere spre un far care avea silueta unui Burj-Al-Arab. Poate nu chiar din unghiul asta.


Nisip si mare.


Nisip, umbre si mare.


Tot pierzand vremea pe acolo a trecut ora mesei si lumea a inceput sa vina pe plaje. Unii aveau chef de baie, altii nu.


Cam atat de la prima vizita la Mediterana. Soare, torpeala, ceva lume (unii chiar in apa). Nimic de adaugat. Aaaa... ba da: am mancat un quiche bun! Nici nu se putea altfel. Si gaufre cu piure de castane. Grea viata!