Dimineata la Como

Dimineata devreme am plecat din hotelul meu de mii de stele verzi dupa ce mi-am luat micul dejun inclus: o cescuta cu espresso cat un degetar si un croasant mare cat o pruna. Am zis ca or fi fost aia zgarciti ca m-au vazut mai roman. Dar si un italian la o masa alaturata avea parte de acelasi festin.

Primul popas propus (si atins) era Lacul Como. Tinta intentionata pentru innoptare era Viena. N-a fost sa fie.

De la Milano la Como sunt doi pasi. Dar nu si la ora de varf. Cand e trafic ca la noi, prin Militari. In fine, spre 9-10 am inceput sa imi flutur pletele pe malul lacului. Vremea era cam nesuferita, adica niste nori destul de compacti, dar cu vagi intentii bune de a lasa un pic de soare pe ici si colo.

Am gasit greu un loc de parcare care sa indeplineasca o intersectie de criterii exigente: sa fie legal, sa fie intr-un loc bun de pozat si s-ar fi cerut si loc de pipi. N-am gasit decat unul cu primele doua criterii. Si apoi am gasit si altul... si altul... si altul. Pipi... am uitat de el si am facut cateva ore mai tarziu, Dumnezeu stie cand. Intre timp am 'turnat' cateva sute de poze.





Nu ca-i frumos? Nu ca v-ati retrage la pensioara p'acolo? ...NUUU?!?! Nu v-am convins inca? Hai ca mai aduc probe!

Asta cred ca e o casa de pensionari d-aia de-ai lor. Si am pus poza asta ca sa dovedesc ca poate fi si mai frumos la Como decat ziua prinsa de mine. Uite palmieru'! Suntem in Alpi si avem palmieri!

(si antena de satelit pentru aia de vor sa joace telecomanda)

Poate nu va place aia in panta si vreti una mai pe un promontoriu.


Pe malul lacului am mers vreo 60-65 km. Si am mers pe niste stradute care, in ciuda aparentei, erau pentru ambele sensuri!

Inchipuiti-va ca p'acilea treceau si camionase d'alea de pana in 7,5 tone.


Multe tuneluri... ca deh. (Mai tineti minte ca ma apucase o cuvantare despre tuneluri intr-un post anterior; nu reiau, ca sper ca ati fost atenti atunci)

Si iar lacul linistit; pieptanat de cate o barcuta discreta.


O mica panorama.


Prietenul meu cel mai bun timp de trei zile. M-a dus exemplar peste tot!

Imi propusese chiar si o plimbare cu feribotul, dar l-am refuzat politicos. Am preferat sa fac conturul lacului pe "terra ferma".

Nu stiu de ce dar imaginea asta mi s-a parut cu aroma de reclama (la ceva italian). Sau de "La Dolce Vita".


Ah... Como! Ca nu degeaba e pe "malul" Elvetiei.