Da, am spalat in ziua de Paste!

Da, am spalat rufe in ziua de Paste! Adica duminica!. Duminica nefiinz ziua sabatului original (de vineri seara pana sambata seara), dar a devenit ulterior prin dorinta de distantare a crestinilor fata de evrei si prin sarbatorirea duminicii ca fiind ziua in care a inviat Isus.
Spalatul asta de sarbatori cred ca devenit un reflex pseudo-crestinesc. Zice p'acolo, prin Biblie, sa nu muncesti in ziua a 7-a. Sa nu speli, sa nu cosi si alte activitati care pe vremuri erau asimilate muncilor. Si uite asa au ramas pacate capitale un nasture cusut sau o masina automata pusa la spalat, insa nu e vazut deloc pacat sa mergi la serviciu, sau la cumparat carne de mici si fript pe gratar sau sa inveti pentru vreun examen. Curioasa e mintea asta umana cand se incapataneaza sa ramana ancorata in "traditii" formale si uita fondul. Oricum, fondul e destul de nemilos cu cei ce incalca legea (Exodul 31:14-15):

14.	Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu;
15.	Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât.

Evreii chiar au un institut care studiaza cum sa armonizeze tehnologiile moderne cu respectarea Sabatul (Shabbat). Au scornit de exemplu lifturi care merg singure sambata si opresc la fiecare etaj, ca omul sa nu faca focul (asa zice in Biblie), si cum electricitatea e asimilata focului s-a gasit aceasta solutie.
Eu ma balacaresc in nesimtire si pacat de sabat si alte sarbatori legal-crestine si fac... ce nu fac? Sa lasam filozofiile si discutiile teologice si sa trecem la blogareala.

Am folosit prima oara o spalatorie publica. Interesanta dixtractia: iti arunci rufele intr-o masina de spalat aliniata intr-un sir precum un jackpot la cazino, apoi te scobesti de fise si hranesti un automat central. Ala iti da si un paharel de detergent pe care il versi in masina, si tot aluia ii spui care e masina ta, si el ii da drumul dupa ce isi ia vama.

Si ce e misto ca spalatoriile astea sunt deschise zi lumina, fara personal uman. Si la o anumita ora se incuie usa singura. Simpatic!


Chiloti la centrifuga!

Noaptea in Montpellier, de Paste

Apoi a urmat noaptea de Inviere la o biserica ortodoxa din Montpellier unde erau numai romani. A fost ciudat, caci a fost o slujba in romaneste si in franceza, dupa un ritual care nu-mi semana cu ce eram obisnuit. Poate ca era un megamix ortodox cu influente greco-catolice. Si ceva rap frantzuzesc.
Aci o poza pe liniile de tramvai, pe o strada cuminte de Montpellier.

La ora aia mai treceau diversi tineri care se intorceau/duceau de la/la petreceri si se uitau extrem de ciudat la trei tzacanitzi cu lumanari in mana.

De retinut: miroseau frumos salcamii.

Dupa-masa in Lyon

Daca dimineata am inceput-o ca japonezii in Strasbourg, dupa-masa am ajuns obositi si cu ceva nevoi urgente (fiziologice) in Lyon. Deci premizele erau mai neplacute. Am invartit ceva masina pana am gasit un loc de parcare. Nu aveam idee unde e centrul orasului sau unde sunt obiectivele interesante. Din masina n-am vazut mare lucru, caci autostrada trece cumva prin miezul orasului, o parte printr-un tunel si... tzac-pac te scoate pe partea ailalta cat ai zice peste.


Traficul era destul de aglomerat. Era sambata dupa-masa si lumea iesise la tot felul de promenade. Aici e cheiul Rhône-ului unde sunt zone e skatebroading, terenuri de basket. Frumos, frumos!


Trecuram podul (Pont Morand?) si ajunseram brusc in ceea ce mirosea a centru. Adica in Place Louis Pradel. Unde e un fel de Ozana frumos curgatoare si unde-si spala oamenii picioarele.

Tot in piata asta se afla si Opera.


Aici o sculptura din aceeasi piata (in spate se vede latura Operei).


Apoi Place de Terreaux.

Lume ca la balamuc. Si care nu mi s-a parut mai de calitate decat lumea de la Mall din Bucuresti. Aceleasi fetze de cocalari si fetitze sclipicioase pe la blugi si pe tricouri. Ma rog, poate ca ne era noua foame si vedeam lumea cu ochi mai putin toleranti.

Aici o cladire ce mi s-a aratat intr-o ipostaza buna de pozat.


Place Marechal Lyautey.

Aici deja era liniste. Si hotarasem sa ne retragem spre masina ca sa luam pranzul pe autostrada. Unde de obicei se mananca bine si ieftin.
Dupa ce ne-am suit in masina au trecut 10 minute pana sa trecem Rhône-ul pe un pod din centru. Apoi inca 5 minute sa iesim din Lyon. Caci te sui pe ceea ce e un fel de autostrada chiar din centru si nu mai vezi niciun stop pana ajungi in orasul urmator. S-a auzit la domnii de candideaza la Primarie?

A mai urmat Avignon-ul vazut in super-zbor pe inserat. Deci nu sunt poze decente.

Dimineata in Strasbourg

Dupa o plecare pe inserat din Metzingen am ajuns relativ repede in Strasbourg, adica in Franta cu puternic miros de Germania. Mai ales ca orasul e chiar pe granita, in Alsacia. Am "garat" la un hotel Etap unde ne-am facut formalitatile de cazare la un automat din hol, tot acolo am platit cu cardul si apoi ni s-a dat "cheia" de la camera sub forma unui bonulet cu un numar pe el. Numar magic cu care am deschis si poarta de la parcare, si usa la camera. Simplu!

Dimineata, cand am cascat ochii pe geam am vazut Cladirea Parlamentului European (Cladirea Louise Weiss). Poza asta nu e facuta chiar de pe geamul hotelului, ci mai tarziu, cand am survolat cu masina mai de aproape.


Eglise St.Paul


Catedrala cu un singur turn din Strasbourg


O casuta intre doua canale. Deja miroase a Olanda.


Stradute cu cladiri vechi.


Maison des tanneurs


Gurmanzi francezii, gurmanzi si privitorii.


Acum o serie de poze cu Strasbourgul mai putin vechi.


Batorama.


Niste reclame prin statiile de tramvai.

Abtibild peste o reclama la Chloé ("L'Oppression peut nuire gravement a ta gueule").


(ultima e dedicatie speciala pentru Eddie)

Metzingen - outlet city

Un fel de Popesti-Leordeni, dar mai mic. Si infinit mai curat. Popesti-Leordeni pe langa Stuttgart. Si care si-a castigat renumele de "outlet city". Un fel de Parndorf pentru obisnuitii cu Austria. Nu are mai mult de 2 km in diametru, dar e plin de firme de renume.




Si cu riscul de a ma repeta: e incredibil de curat!

Asta e o strada obisnuita ne-centrala (daca se poate vorbi de ceva central intr-un orasel de dimensiunile astea).
Asta e piata centrala.


Aici o imagine surprinsa a doua zi la deschiderea magazinului Hugo Boss. Inauntru era cam vid, caci forta de suctiune care a tras oamenii ce asteptau in strada a fost impresionanta.


Ce e bine de stiut: magazinele deschid la 10 si inchid la 20 (dar la 20 fara 5 te cam usuie afara). Nu e bine de mers in weekend, caci vine tot neamtul de munceste in restul saptamanii.
Preturi... acceptabile, dar totusi de produse de marci renumite. Adica sunt reduse de la preturile exorbitante initiale. Sau pot parea mari in continuare, depinde cu ce sunteti obisnuit. Pentru impatimitii de "treasure hunting" se pot gasi mici comori ici si colo; haine cu defecte minore care au discount semnificativ (pe la 1/2-1/3 din pretul initial). Dar repet: rabdare.
Altceva de retinut: cazarea pare a fi o problema. Sunt vreo 4-5 hoteluri si pensiuni chiar in Metzingen si sunt cam pline (noi am ajuns joia, intr-o saptamana banala si am gasit foarte greu si destul de prost).

Tunel

Am facut la plezneala o poza intr-un tunel. A iesit interesanta.


Apropos: stiti care e femininul de la tren? Raspuns: tunel. Banc de la domnul dirig Troie.

Si ca sa continui dizertatia despre tuneluri (cu incursiuni si in multimea mai cuprinzatoare a infrastructurii tarilor capitaliste), remarc ca am trecut in astea doua saptamani prin atatea tuneluri cate nu are Romania in toata tara. Cand aud/auzeam laudele romanesti cu marile realizari Bumbesti-Livezeni, Transfagarasan s.a.m.d., ma apuca damblalele! Marile realizari romanesti citate mai sus sunt de vazut pe toate drumurile "judetene" din tarile din preajma Alpilor.
Am mers la un moment dat pe un drum din nordul Italiei ce ducea spre Austria. Era un drum secundar (exista si o autostrada in paralel). Am numarat 21 de tuneluri in 35-40 km (ma plictiseam la volan si oricum am parcurs in ambele sensuri acea protiune). Si drumul asta nu era o exceptie. Tuneluri si amenajari deosebite pe sosele montane am vazut peste tot. Si nu parea ca sunt toate facute in ultimii ani de glorie capitalista. Unele aratau ca sunt vechi de cand s-a inventat automobilul.
Ca sa nu mai vorbesc de autostrada dintre Bolzano (IT) si Innsbruck (AT) care pe vreo 110 km merge pe o vale adanca si rareori atinge pamantul. E mai mult un pod intrerupt arareori de contactul cu malurile vaii. Si asta pe 100 km.

Of...

Ah... Elvetia reloaded!

Dis de dimineata am ajuns din nou in Elvetia prin Geneva. De data asta nu era nici naiba la punctul vamal; deci daca intrii prin partea de vest e ca si cum Elvetia ar fi in UE.
Ne-am fatzait putin prin Geneva la ora matinala (~ 8 AM) si din pacate nemtii astia de vorbesc frantuzeste cu accent italian nu pornisera faimoasa stropitoare Pissvache (de care v-am zis la prima trecere). Insa peisajul era frumusel. Iaca de vedeti:


Aici niste incercari de poze frumoase cu lacul (Lacul Geneva, remember?).






Ar fi multe de spus despre Elvetia. Mie unul mi-a placut mult. Atat de mult pana la a-mi face un nou tel pentru varsta pensiei (adica de la 40 ani incolo), adica o destinatie pentru retragere. Poate ca sunt subiectiv, ca m-a prins pe mine intr-un moment bun tranzitul acestei tari, poate ca vremea frumusica amestecata cu muntii aia nesimtiti de langa lacuri si curatenia desavarsita, poate ca toate astea sa ma fi cucerit. Pana la proba contrarie o sa cam visez nostalgic la tarisoara asta.

Curcubeu

Seara am plecat spre Germania (directia Metzingen). Undeva prin pustietatile dinspre Grenoble am prins tangential un nor de ploaie si... un curcubeu de toata splendoarea.

Au fost momente cand s-a aratat chiar dublu.


Pozele nu sunt chiar de vedere caci sunt facute din mers, prin geamurile masinii (la 130 km/h nu puteam deschide geamul).

Mediterana

Soare, senin - ce ne-am zis? Hai sa vedem cum arata Mediterana, ca doar e la doi pasi de Montpellier (10 km). Am pus GPS-ul sa faca un traseu mulat pe malul marii si i-am dat bice (mai de vara). Am ajuns in La Grande Motte, un fel de Mamaie de-a lor. Aprilie, aprilie, dar locuri de parcare ioc! Era plin de masini. Oamenii insa lipseau (remember Vanilla Sky?). De ce? Pai era ora pranzului. Nici tipenie de om pe strada.


Apoi am gasit balta... Marea Mediterana. Fostul lac roman.

Poate cativa mai curiosi o sa va intrebati cum am facut poza asta "din larg". E facuta din varful unui dig mai lung si mai inalt.

Tot de aici aveam vedere spre un far care avea silueta unui Burj-Al-Arab. Poate nu chiar din unghiul asta.


Nisip si mare.


Nisip, umbre si mare.


Tot pierzand vremea pe acolo a trecut ora mesei si lumea a inceput sa vina pe plaje. Unii aveau chef de baie, altii nu.


Cam atat de la prima vizita la Mediterana. Soare, torpeala, ceva lume (unii chiar in apa). Nimic de adaugat. Aaaa... ba da: am mancat un quiche bun! Nici nu se putea altfel. Si gaufre cu piure de castane. Grea viata!

Viaductul Millau

Viaductul Millau, mandria ingineriei din Franta ultimilor ani (terminat in 2004). Cel mai inalt pod pentru vehicule din lume - 343 m in cel mai intalt stalp (toate informatiile sunt de pe Wikipedia). Face parte din autostrada A75 Paris - Béziers. Autostrada pe care am mers dinspre Montpellier si... am fost deviati caci sensul nostru de mers era in reparatii la un moment dat. Iesirile de pe autostrada sunt in general benefice ochiului, asta daca nu te grabesti. Pentru ca treci prin zone frumoase.

Cam asta a fost ultima pata de cer senin vazuta. Dupa care a urmat nor, vant si... ploaie cand am ajuns la viaduct.

Urmeaza pozele cu marea traversare insa facute prin parbrizul plouat si mazgalit de stergatoare.




In partea cealalta (nordica, spre Paris) se face o parcare pe dreapta de unde poti merge la un punct de belvedere. Urmeaza pozele facute de acolo. Din pacate... vremea tot rea.




Dupa ce pleci din parcare... ajungi la "peage". Costa 5,60 Euro sa treci peste pod. Din pacate parcarea de dupa pod e facuta in asa fel incat nu poti sa te intorci pe celalalt sens al autostrazii fara sa platesti. Sau nu am gasit eu modalitatea. Asa ca, decat sa ma intorc pe autostrada sa mai dau 5,60 Euro, am luat-o prin Millau. Am coborat in vale, am traversat orasul (frumusel) si am urcat in partea cealalta. Unde, dupa ce am dat de un drum barat, am rugat GPS-ul sa ma directioneze pe vreo ulita mai prapadita si asta a facut. Si pe ulita aia prapadita am dat de un alt punct de belvedere de unde am reusit o panorama.



Se vede orasul Millau, raul Tarn. In stanga, in afara cadrului e viaductul. In spate e Montpellier/Beziers la vreo suta de km. Iar in fata, departe... Parisul. La vreo 500 km.

Toulouse + Quiche = Love

Asta a fost ziua de mers (via Béziers) la Toulouse numit si Ville Rose pentru arhitectura lui bogata in caramizi.

Aici si-a facut facultatea Petre Roman. Tot aici sunt si cateva ateliere de strungarie unde se fac Airbus-uri, sateliti si alte cioace de genul asta. Prin zona este si Centrul Spatial Toulouse (CST), cel mai mare din Europa.

Din punctul meu de vedere Toulouse s-a remarcat prin cateva lucruri: m-a plouat, am mancat un quiche excelent (de fapt vreo doua feluri) si mi-a crapat cardul de memorie de la aparatul foto ducand la pierderea a cateva zeci de poze de pe drumul spre Toulouse, cand am avut vreme buna. Dupa quiche am descoperit flan-ul, o tarta (dulce) care abunda prin patiseriile frantuzesti si care mi s-a parut buna, buna, buna!

La intoarcere n-am mai avut acelasi noroc de vreme buna, ba chiar s-a intamplat ca s-a si intunecat, asa ca nu am putut reface pozele.

Tot pe drumul spre Toulouse am remarcat Gendarmeria franceza in actiunea de vanatoare/ambuscare a soferilor vitezomani. Un nene cu Mercedes care a indraznit sa ma depaseasca a fost lovit de laserul radarului pe o sosea in linie dreapta din pustietatile pe unde circulam si a fost oprit de un comando de gendarmi si gendarmerite care au rasarit din pamant, din iarba verde de pe ambele parti ale drumului ca sa mi-l amendeze. M-au trecut fiorii cand am vazut haita de vreo 5 albastri si albastre sarind la jugulara plapandul Mercedes. Ce mergeam eu cuminte pana atunci, dar ce cuminte am fost din acel moment incolo.

Sumarul zilei: 508 km (dus-intors), aproape 11 ore (cu tot cu plimbari, opriri pentru poze pierdute in neant, mancat).

Ce-am invatat: ca Geandarmeria franceza chiar exista si e compusa din oameni albastri de ambele sexe care stau prin tufisuri; ca quiche-ul e ceva foarte bun si imoral care ingrasa; sa nu am incredere in cardurile SD, chiar daca se cheama Kingston.