Si urca mai spre munte

Si imaginile cu vita de vie si ferme incep sa se rareasca si ma trezesc ca e tot mai pustiu si drumul tot mai ingust. La un moment dat nici biciclisti n-am mai vazut.



Totusi vremea frumoasa si o incredere oarba in GPS m-au facut sa continui fara ezitare. M-am pricopsit cu un camion in fata, dar mergea binisor, avea nivel de poluare Euro corespunzator si nu ma afuma, asa ca mi-a mai luat din anxietatea singuratatii.

Cam lat drumul aici!

Si o mica bisericuta/capela in mijlocul... a nimic, ci doar asa, pe o pajiste.


Intru pe o vale ingusta (ulterior identificata ca fiind Val de Méouge), unde lucrurile sunt si mai spectaculoase.






Niste neni care faceau rafting.

Franta bucolica

E.T. go home! A venit vremea sa plec spre casa. Am incasat o ora de varf in Montpellier, asa ca mi-a luat vreo 40 minute sa evadez de acolo (pe la 8-9 AM). Am insirat-o pe autostrada (da, aia cu plata, mama lor!) pana dincolo de Avignon. La Orange am cotit-o la dreapta spre Italia. Adica am zis GPS-ului "no motorway", i-am aratat Torino si m-a dus pe niste drumuri superbe.


Superbe, adicatelea cam ca cele din filme. Si drumuri care clar nu erau sosele de importanta, caci n-am vazut doua benzi pe sens pana nu m-am suit din nou pe autostrada Torino-Milano.

Verdeata, biciclisti. Cu cat esti mai aproape de munte, cu atat risti sa-ti pui trofeu pe grila de la radiator vrun biciclist. Biciclisti nu ca aia beti de pe la noi de apar pe Youtube. Dar biciclisti d-aia cu semicursiere, casca de protectie, echipament aerodinamic. Si cam jumatate din biciclistii astia sunt cu parul alb. Cred ca sunt pensiile mici si n-au bani de masini.

Cine stie cum se cheama copacii astia de-i vezi prin tot sudul Frantei?
[gata! s-a aflat: sunt platani!]


Ferme, vita de vie... miroase a vin!

La Grande-Motte din nou

In seara de Paste am mai dat o fuga la Mediterana. Asa, ca pentru o plimbare pe malul marii (am mers in picioarele goale pe nisip, sic!). Am mai pozat o data parcarea Dali pentru barci.


Si am facut si un apusel, asa, ca orice fotograf de duzina care se respecta.

Domnu', va plac vederea?

Da, am spalat in ziua de Paste!

Da, am spalat rufe in ziua de Paste! Adica duminica!. Duminica nefiinz ziua sabatului original (de vineri seara pana sambata seara), dar a devenit ulterior prin dorinta de distantare a crestinilor fata de evrei si prin sarbatorirea duminicii ca fiind ziua in care a inviat Isus.
Spalatul asta de sarbatori cred ca devenit un reflex pseudo-crestinesc. Zice p'acolo, prin Biblie, sa nu muncesti in ziua a 7-a. Sa nu speli, sa nu cosi si alte activitati care pe vremuri erau asimilate muncilor. Si uite asa au ramas pacate capitale un nasture cusut sau o masina automata pusa la spalat, insa nu e vazut deloc pacat sa mergi la serviciu, sau la cumparat carne de mici si fript pe gratar sau sa inveti pentru vreun examen. Curioasa e mintea asta umana cand se incapataneaza sa ramana ancorata in "traditii" formale si uita fondul. Oricum, fondul e destul de nemilos cu cei ce incalca legea (Exodul 31:14-15):

14.	Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu;
15.	Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât.

Evreii chiar au un institut care studiaza cum sa armonizeze tehnologiile moderne cu respectarea Sabatul (Shabbat). Au scornit de exemplu lifturi care merg singure sambata si opresc la fiecare etaj, ca omul sa nu faca focul (asa zice in Biblie), si cum electricitatea e asimilata focului s-a gasit aceasta solutie.
Eu ma balacaresc in nesimtire si pacat de sabat si alte sarbatori legal-crestine si fac... ce nu fac? Sa lasam filozofiile si discutiile teologice si sa trecem la blogareala.

Am folosit prima oara o spalatorie publica. Interesanta dixtractia: iti arunci rufele intr-o masina de spalat aliniata intr-un sir precum un jackpot la cazino, apoi te scobesti de fise si hranesti un automat central. Ala iti da si un paharel de detergent pe care il versi in masina, si tot aluia ii spui care e masina ta, si el ii da drumul dupa ce isi ia vama.

Si ce e misto ca spalatoriile astea sunt deschise zi lumina, fara personal uman. Si la o anumita ora se incuie usa singura. Simpatic!


Chiloti la centrifuga!

Noaptea in Montpellier, de Paste

Apoi a urmat noaptea de Inviere la o biserica ortodoxa din Montpellier unde erau numai romani. A fost ciudat, caci a fost o slujba in romaneste si in franceza, dupa un ritual care nu-mi semana cu ce eram obisnuit. Poate ca era un megamix ortodox cu influente greco-catolice. Si ceva rap frantzuzesc.
Aci o poza pe liniile de tramvai, pe o strada cuminte de Montpellier.

La ora aia mai treceau diversi tineri care se intorceau/duceau de la/la petreceri si se uitau extrem de ciudat la trei tzacanitzi cu lumanari in mana.

De retinut: miroseau frumos salcamii.

Dupa-masa in Lyon

Daca dimineata am inceput-o ca japonezii in Strasbourg, dupa-masa am ajuns obositi si cu ceva nevoi urgente (fiziologice) in Lyon. Deci premizele erau mai neplacute. Am invartit ceva masina pana am gasit un loc de parcare. Nu aveam idee unde e centrul orasului sau unde sunt obiectivele interesante. Din masina n-am vazut mare lucru, caci autostrada trece cumva prin miezul orasului, o parte printr-un tunel si... tzac-pac te scoate pe partea ailalta cat ai zice peste.


Traficul era destul de aglomerat. Era sambata dupa-masa si lumea iesise la tot felul de promenade. Aici e cheiul Rhône-ului unde sunt zone e skatebroading, terenuri de basket. Frumos, frumos!


Trecuram podul (Pont Morand?) si ajunseram brusc in ceea ce mirosea a centru. Adica in Place Louis Pradel. Unde e un fel de Ozana frumos curgatoare si unde-si spala oamenii picioarele.

Tot in piata asta se afla si Opera.


Aici o sculptura din aceeasi piata (in spate se vede latura Operei).


Apoi Place de Terreaux.

Lume ca la balamuc. Si care nu mi s-a parut mai de calitate decat lumea de la Mall din Bucuresti. Aceleasi fetze de cocalari si fetitze sclipicioase pe la blugi si pe tricouri. Ma rog, poate ca ne era noua foame si vedeam lumea cu ochi mai putin toleranti.

Aici o cladire ce mi s-a aratat intr-o ipostaza buna de pozat.


Place Marechal Lyautey.

Aici deja era liniste. Si hotarasem sa ne retragem spre masina ca sa luam pranzul pe autostrada. Unde de obicei se mananca bine si ieftin.
Dupa ce ne-am suit in masina au trecut 10 minute pana sa trecem Rhône-ul pe un pod din centru. Apoi inca 5 minute sa iesim din Lyon. Caci te sui pe ceea ce e un fel de autostrada chiar din centru si nu mai vezi niciun stop pana ajungi in orasul urmator. S-a auzit la domnii de candideaza la Primarie?

A mai urmat Avignon-ul vazut in super-zbor pe inserat. Deci nu sunt poze decente.

Dimineata in Strasbourg

Dupa o plecare pe inserat din Metzingen am ajuns relativ repede in Strasbourg, adica in Franta cu puternic miros de Germania. Mai ales ca orasul e chiar pe granita, in Alsacia. Am "garat" la un hotel Etap unde ne-am facut formalitatile de cazare la un automat din hol, tot acolo am platit cu cardul si apoi ni s-a dat "cheia" de la camera sub forma unui bonulet cu un numar pe el. Numar magic cu care am deschis si poarta de la parcare, si usa la camera. Simplu!

Dimineata, cand am cascat ochii pe geam am vazut Cladirea Parlamentului European (Cladirea Louise Weiss). Poza asta nu e facuta chiar de pe geamul hotelului, ci mai tarziu, cand am survolat cu masina mai de aproape.


Eglise St.Paul


Catedrala cu un singur turn din Strasbourg


O casuta intre doua canale. Deja miroase a Olanda.


Stradute cu cladiri vechi.


Maison des tanneurs


Gurmanzi francezii, gurmanzi si privitorii.


Acum o serie de poze cu Strasbourgul mai putin vechi.


Batorama.


Niste reclame prin statiile de tramvai.

Abtibild peste o reclama la Chloé ("L'Oppression peut nuire gravement a ta gueule").


(ultima e dedicatie speciala pentru Eddie)

Metzingen - outlet city

Un fel de Popesti-Leordeni, dar mai mic. Si infinit mai curat. Popesti-Leordeni pe langa Stuttgart. Si care si-a castigat renumele de "outlet city". Un fel de Parndorf pentru obisnuitii cu Austria. Nu are mai mult de 2 km in diametru, dar e plin de firme de renume.




Si cu riscul de a ma repeta: e incredibil de curat!

Asta e o strada obisnuita ne-centrala (daca se poate vorbi de ceva central intr-un orasel de dimensiunile astea).
Asta e piata centrala.


Aici o imagine surprinsa a doua zi la deschiderea magazinului Hugo Boss. Inauntru era cam vid, caci forta de suctiune care a tras oamenii ce asteptau in strada a fost impresionanta.


Ce e bine de stiut: magazinele deschid la 10 si inchid la 20 (dar la 20 fara 5 te cam usuie afara). Nu e bine de mers in weekend, caci vine tot neamtul de munceste in restul saptamanii.
Preturi... acceptabile, dar totusi de produse de marci renumite. Adica sunt reduse de la preturile exorbitante initiale. Sau pot parea mari in continuare, depinde cu ce sunteti obisnuit. Pentru impatimitii de "treasure hunting" se pot gasi mici comori ici si colo; haine cu defecte minore care au discount semnificativ (pe la 1/2-1/3 din pretul initial). Dar repet: rabdare.
Altceva de retinut: cazarea pare a fi o problema. Sunt vreo 4-5 hoteluri si pensiuni chiar in Metzingen si sunt cam pline (noi am ajuns joia, intr-o saptamana banala si am gasit foarte greu si destul de prost).

Tunel

Am facut la plezneala o poza intr-un tunel. A iesit interesanta.


Apropos: stiti care e femininul de la tren? Raspuns: tunel. Banc de la domnul dirig Troie.

Si ca sa continui dizertatia despre tuneluri (cu incursiuni si in multimea mai cuprinzatoare a infrastructurii tarilor capitaliste), remarc ca am trecut in astea doua saptamani prin atatea tuneluri cate nu are Romania in toata tara. Cand aud/auzeam laudele romanesti cu marile realizari Bumbesti-Livezeni, Transfagarasan s.a.m.d., ma apuca damblalele! Marile realizari romanesti citate mai sus sunt de vazut pe toate drumurile "judetene" din tarile din preajma Alpilor.
Am mers la un moment dat pe un drum din nordul Italiei ce ducea spre Austria. Era un drum secundar (exista si o autostrada in paralel). Am numarat 21 de tuneluri in 35-40 km (ma plictiseam la volan si oricum am parcurs in ambele sensuri acea protiune). Si drumul asta nu era o exceptie. Tuneluri si amenajari deosebite pe sosele montane am vazut peste tot. Si nu parea ca sunt toate facute in ultimii ani de glorie capitalista. Unele aratau ca sunt vechi de cand s-a inventat automobilul.
Ca sa nu mai vorbesc de autostrada dintre Bolzano (IT) si Innsbruck (AT) care pe vreo 110 km merge pe o vale adanca si rareori atinge pamantul. E mai mult un pod intrerupt arareori de contactul cu malurile vaii. Si asta pe 100 km.

Of...

Ah... Elvetia reloaded!

Dis de dimineata am ajuns din nou in Elvetia prin Geneva. De data asta nu era nici naiba la punctul vamal; deci daca intrii prin partea de vest e ca si cum Elvetia ar fi in UE.
Ne-am fatzait putin prin Geneva la ora matinala (~ 8 AM) si din pacate nemtii astia de vorbesc frantuzeste cu accent italian nu pornisera faimoasa stropitoare Pissvache (de care v-am zis la prima trecere). Insa peisajul era frumusel. Iaca de vedeti:


Aici niste incercari de poze frumoase cu lacul (Lacul Geneva, remember?).






Ar fi multe de spus despre Elvetia. Mie unul mi-a placut mult. Atat de mult pana la a-mi face un nou tel pentru varsta pensiei (adica de la 40 ani incolo), adica o destinatie pentru retragere. Poate ca sunt subiectiv, ca m-a prins pe mine intr-un moment bun tranzitul acestei tari, poate ca vremea frumusica amestecata cu muntii aia nesimtiti de langa lacuri si curatenia desavarsita, poate ca toate astea sa ma fi cucerit. Pana la proba contrarie o sa cam visez nostalgic la tarisoara asta.

Curcubeu

Seara am plecat spre Germania (directia Metzingen). Undeva prin pustietatile dinspre Grenoble am prins tangential un nor de ploaie si... un curcubeu de toata splendoarea.

Au fost momente cand s-a aratat chiar dublu.


Pozele nu sunt chiar de vedere caci sunt facute din mers, prin geamurile masinii (la 130 km/h nu puteam deschide geamul).