Un lautar, o doamna si un vaga... un domn respectabil

Terasa Doamnei, o zi de amorteala. Insa lucrurile nu se iau intotdeauna dupa aparente, si dezmorteala vine de unde nici nu te astepti.

Emoke

O rezidenta de Dubai, cu un nume ce te duce cu gandul la alte locatii geografice de pe planeta asta. Cum ar fi Campia Panonica (Platonica?) sau Cismigiu.

Ziua lu' DanC

Acesta este un post care nu ar trebui sa necesite comentarii. Poate doar comentarii care sa mai domoleasca imaginatia privitorului care si-ar putea inchipui ca... cine-stie-ce...

Incep cu o imagine care spune intr-un fel cam cum arata seara la inceput.


Iar in camera cealalta se incalzeau aparatele foto.



Dupa care a inceput iubirea...

Si iarasi iubirea...

..si totusi... iubirea? Chiar asa, nenicule?


Alte forme de iubire.

Mutam camera mai la dreapta si vedem alte forme de iubire... la patrat.
(la patrat, sau la rotund; depinde unde te uiti - la cap sau la burta... he, he, he... ce-mi plac bancurile mele!)

Sa mai lasam iubire deoparte si sa portretizam activitati cu potential mare de avariere a santatii.

Urmeaza intalnirea cu un "gringo" din departari: Angelscule, bine ai venit printre noi!


(Angelscule, printre noi, dar nu prea "printre", ca spatiul e limitat; si urechea... n-are nevoie decat de una... hmmm, yummy!)



Apoi... lucrurile au luat-o razna rau! Vreo doi s-au pus pe spus bancuri. Si iar bancuri. Si iar bancuri. Pana a ramas tot auditoriul fara suflare de atata ras.
Din cauza ca unii dintre participantii la ziua mea sunt persoane publice, cu o mare problema de imagine in lume, ma vad nevoit sa protejez prin orice mijloace, oricat de ridicole, identitatea acestora. Vizitatorii acestui blog trebuie sa inteleaga ca aceste imagini necenzurate ar putea avea un impact coplesitor asupra vietii acestor oameni.

...ma rog, unii ierea mai seriosi.


Altii mai faceau si o poza printre bancuri.


Altii mai mancau si o maslina. Si tineau locul cald, caci - daca nu stiati - "racoarea dauneaza grav canapelei!"


Apropos, cu aceasta ocazie imi cer scuze celor ce s-au simtit ofensati de faptul ca timingul felurilor de mancare nu a fost chiar cel dezirabil. Aceasta s-a datorat unui simtzamant de bine ce a cuprins gazda si care a pierdut controlul situatiei.


A venit vremea sa desconspiram si pe spunatorul principal de bancuri.

(aici probabil zicea vreun banc cu maimute)

Combustibilul principal: Red Bull + w... w... water? Water l'eau?
(zoom-in pe tricou)

Would you?

Si la mai mareeee!

Caprele Irinucai

In primul rand ca titlul "Caprele Irinucai" nu are alta explicatie decat ca... nu am gasit alta rima. Nu cautati vreo metafora acolo, ca nu e.
Cine e Irinuca? Pai cine nu o mai stie pe Irinuca cea cu codite puse pe sarma prin 1995... Doamne, ce batrani suntem!!!

Irinuca in 1995, in Apuseni, cu coditele pe sarma si cu umerii rupti dupa ce a carat un rucsac plin de bunavointa "coledzilor".

Iat-o acum pe Irinuca 2007. Daca observati vreo schimbare morfologica, sa ma anuntati si pe mine, ca eu nu ma prind.

Ce s-a intamplat insa in capul ei... acolo sa te tii schimbari, ca doar 11-12 ani nu erau sa treaca fara urmari.

Mai intain insa sa creem cadrul povestii: o data la 1-1,5 ani, la ore absolut fara nici o noima, ma trezesc cu cate un telefon de la sus-pomenita Irinuca care covoaca o mare "adunare" de colegi de liceu, munte sau ce i-om mai fi fost noi. Nu conteaza ca e in timpul saptamanii, ca ai examene, treaba pentru 36 ore pe zi... Irina te conjura sa iesi la o dixtractie. Si bine face!

Cam asta a fost gasca lu' Pitzigoi pe care a reusit sa o adune in seara zilei de 10 ianuarie la un barulete/clubulete din Bucuresti. Nu lipseste nimeni din poza, caci chelnarita este artistul ce ne-a imortalizat.

Pentru posteritate: DanC, Andrei, Kyshtock, Irina si Ruxandra.

Avem un Andrei lovit de filoxera umana... ma rog, boala la moda in Bucuresti in aceste zile. O guturogripa de te face praf pentru 3-4 zile. Reuseste totusi sa stoarca un zambet pentru a nu strica atmosfera. Bravo Andrei, suntem alaturi de tine! Nu prea alaturi, ca ne ia si pe noi filo...aia, ca nu mai stiu cum i-am zis.


Urmeaza o seara in care Irina ne povesteste ultimele ei trairi: Africa de Sud. O luna printre negri sculptati in abanos si cu deosebite calitati (mai ales fizice). Aici, in poza, cred ca tocmai despre asta ne vorbea.

Cum era aia din Creanga, din "Amintiri din copilarie", cand ii lua ta'su pe copii pe sus si zicea "tâta mareeee"?

Bineinteles ca noi, cei cativa porcovani de fata prezenti, am facut tot posibilul sa maximizam mistoul legat de subiect. Cu toate ca, biata Irina, ne trecea si prin tragica problema Darfourului si complicatiile vietii de femeie in lumea islamica din Sudan, noi o tineam una si buna cu hi-hi-hi si ha-ha-ha.

Nu s-a legat chiar intocmai mistocareala, caci lipsea piesa de rezistenta a luptei (de rezistenta) cu Irina: DanA, zis si Angelscu. Oricat ne-am straduit, a lipsit sarea, piperul si mai ales boiaua pe care Angelscul le pune in discutiile cu Irina.
(DanA care, la acea ora, aflat intr-o calatorie care sa spulbere miturile lui Borat, probabil ca priza o ultima doza de Kasakhstan)

A urmat apoi retragerea catre vizuina lui K-shtok. Nu insa fara o oprire prin parcul Gradina Icoanei, unde fetele au tinut sa se dea utza. Sa se utzuleze mai bine zis (pentru explicatii, consultati http://ghituci.blogspot.com/2006/04/alte-dou-nelesuri-ale-verbului-se-uula.html)


La K acasa am pus punct serii, nu dupa ce Irina, venita cu forte proaspete din South Africa, a vrut sa ne urneasca pe noi, bosorogii, in cluburi de desfrau. Am rezistat insa eroic si am preferat un pahar de Orangina

Ioana'i vara'mea!

Maine vine Sf.Ion. Familia mea poseda o Ioana in arsenal, iar don'soara respectiva s-a gandit sa reuneasca o mica parte din familie la un restaurant ("Charm" - foarte OK).

Incep cu o poza a surorilor sister. Adica mama si Corina.


Vivi si vara-mea.


Vara-mea si telefonul.

...si crevetele... si lamâia... si bratara din Mexic.

2007 - Revelion cuminte si cald

Un mic post si despre Revelion. A fost simplu si cald si prietenesc/prietenos.
Personajele principale: Ed, Lulu, Daniel si Lucia (si DanC); am fi putut fi mai multi, dar...
Locul: etajul opt, vedere spre nord-vest.



Seara incepe cu un test-drive de Toyota (soferul e in imagine) si cu o serenada cantata sub balconul ursuletului. "La ursulet in poarta/E-o capota moarta"... ceva de genul asta.

(Pentru cei ce nu cunosc, acesta este Mitsubishi-ul lui Alberth, cu capota sifonata si compartimentul motor izolat meserias cu scoch; "masina ikebana" cum i-a zis Daniel)

Suparare, dezamagire... dar viata merge inainte (oare el stie asta?).

Ajungem la Ed. Debutam nu cu aperitive, cu cu o lectura din revista "Photo", varianta romaneasca, unde mos Timaru tocmai are publicat un amplu interviu pe 6 pagini.



Urmeaza cateva partide de Quarto.

Joc premiat nu-stiu-unde, care i-a prins pe toti; mai putin pe mine, ca genuflexiunile ma obosesc. Intelectuale sau fizice.

Cand nu juca Quarto, "ala micu" era atras inexplicabil de o mai veche iubire a lui...

...calculatorul sau telefonul mobil? Ca nici eu nu am inteles.

A venit miezul de noapte. Basescu a numarat: "6, 5, 4, 1, la multi aniiii!" Si au inceput artificiile.

Din cauza restrictiilor severe la tiribombe de anul asta, cred ca s-au detonat cam 10-20% din materialele pirotehnice utilizate anul trecut. Totusi spectacolul a fost impresionant, chiar mai impresionant decat poza asta rasuflata. Are domnul Ed cateva exemplare mult mai reusite. Are scule, dom'le, are scule! Blog nu prea are...

A urmat un tort extraordinar de la Agapitos.

Amigos, va multumesc ca am fost impreuna in noapte asta!

Celorlalti, prezenti te miri unde, le trimit putina caldura prin pozele astea cuminti. (Chiar si tie, Ursuletule!)

Un nou membru in familia... mea: Soyotaaaa!

A venit vremea sa schimbam masina. Dupa ce l-am scapat pe tata de Cielo (care s-a facut Peugeot 206), a venit vremea sa ma enervez si pe Ford. Si daca tot m-am enervat, mi-am zis sa o fac lata si sa-mi iau japoneza. Ca de mult cam vroiam chestia asta. Asa ca mi-am luat Soyota Corolla. Dupa aproape o luna de asteptare, iat-o ca a aparut! Nu ca-i frumoasa foc?




Nu mai pot de dragul ei!

Acu' poate ca unii se intreaba de unde si pana unde "Soyota"? Si de ce nu mi-am luat si eu o "Toyota", ca oamenii normali. Pai filozofa Daniel intr-o dimineata pe la 6:15 AM (vezi post-urile anterioare), se intreba ce masina japoneza sa-si mai ia... ca Subaru are, Suzuki tocmai venise... si... Soyota a aparut ca urmarea logica.
Si asa i-a ramas numele! Numai ca la masina mea.
Si cum nu se poate ca o marca sa nu aibe si logo, iata logo-ul Soyotei mele:

>:)

Pentru cei curiosi:
Toyota Corolla 1.4 D-4D (adica 1400 cmc, diesel), 90 CP, 190 nm.
Pentru mai multe detalii, sunati!

Soday, somorrow, Soyota!

Ziua de pictura

Cand stressul zilelor nenumarate (si noptilor) de lucru/munca/whatever se aduna, trebuie sa mai versi adrenalina si altfel decat cu telefonul la ureche. Si ce poti sa faci? Te apuci de pictura. Painting. Paintingball. Paintballing. Paintball, ce mai incoace si incolo!

N-a fost cel mai reusit paintball, da' macar ne-am distrat. Trebuie sa se imbunatateasca ceva la mastile alea, ca se aburesc ca naiba cand e frig afara!

Am niste bile de vopsea neagra pentru domnul K si domnul Gheo, care s-au retras in ultima clipa de la atelierul de pictura si nu s-au mai prezentat sa devina carne de tun pe campul de bataie.

X-(

Un nou membru in familia Avram - Sssuzukiiiii

Dimineata, la ora 6 si 15 minute trecute fix, domnul Daniel se prezinta la mine. Cafea, Eugenia, tigara (el, fi-i-ar capul...!)

Apoi plecam spre o benzinarie Mol de la marginea Bucurestiului, unde se face livrarea lui Suzuki cel nou si alb, adus tocmai de la Timisoara.

Poza nu tocmai reusita.

Conditiile meteo si de lumina pot fi o buna scuza, totusi...

Asta e doar ca sa-si aminteasca Lucia de tineretile buburuzei ei albe

Buburuza care, apropo, are 95 CP la 1300 cmc. Si inghite benzina pe masura.

A venit apoi seara. Nu mai stiu din ce motiv am ajuns pe la Biroul Notarial, unde l-am prins pe domnul Avram la munca. Sa nu va radeti, da' chiar muncea! Pe bune! Iar noi, cei din jur, il bazaiam ca niste muste. Si - evident - il incurcam.

A urmat apoi stropirea masinii la un restaurant libanez. Si cu ce sa o stropesti mai bine decat cu niste humus. Iata niste poze de la locul faptei.

Pozele-s facute cu telefonul, asa ca sa nu aud comentarii negative.