Caprele Irinucai

In primul rand ca titlul "Caprele Irinucai" nu are alta explicatie decat ca... nu am gasit alta rima. Nu cautati vreo metafora acolo, ca nu e.
Cine e Irinuca? Pai cine nu o mai stie pe Irinuca cea cu codite puse pe sarma prin 1995... Doamne, ce batrani suntem!!!

Irinuca in 1995, in Apuseni, cu coditele pe sarma si cu umerii rupti dupa ce a carat un rucsac plin de bunavointa "coledzilor".

Iat-o acum pe Irinuca 2007. Daca observati vreo schimbare morfologica, sa ma anuntati si pe mine, ca eu nu ma prind.

Ce s-a intamplat insa in capul ei... acolo sa te tii schimbari, ca doar 11-12 ani nu erau sa treaca fara urmari.

Mai intain insa sa creem cadrul povestii: o data la 1-1,5 ani, la ore absolut fara nici o noima, ma trezesc cu cate un telefon de la sus-pomenita Irinuca care covoaca o mare "adunare" de colegi de liceu, munte sau ce i-om mai fi fost noi. Nu conteaza ca e in timpul saptamanii, ca ai examene, treaba pentru 36 ore pe zi... Irina te conjura sa iesi la o dixtractie. Si bine face!

Cam asta a fost gasca lu' Pitzigoi pe care a reusit sa o adune in seara zilei de 10 ianuarie la un barulete/clubulete din Bucuresti. Nu lipseste nimeni din poza, caci chelnarita este artistul ce ne-a imortalizat.

Pentru posteritate: DanC, Andrei, Kyshtock, Irina si Ruxandra.

Avem un Andrei lovit de filoxera umana... ma rog, boala la moda in Bucuresti in aceste zile. O guturogripa de te face praf pentru 3-4 zile. Reuseste totusi sa stoarca un zambet pentru a nu strica atmosfera. Bravo Andrei, suntem alaturi de tine! Nu prea alaturi, ca ne ia si pe noi filo...aia, ca nu mai stiu cum i-am zis.


Urmeaza o seara in care Irina ne povesteste ultimele ei trairi: Africa de Sud. O luna printre negri sculptati in abanos si cu deosebite calitati (mai ales fizice). Aici, in poza, cred ca tocmai despre asta ne vorbea.

Cum era aia din Creanga, din "Amintiri din copilarie", cand ii lua ta'su pe copii pe sus si zicea "tâta mareeee"?

Bineinteles ca noi, cei cativa porcovani de fata prezenti, am facut tot posibilul sa maximizam mistoul legat de subiect. Cu toate ca, biata Irina, ne trecea si prin tragica problema Darfourului si complicatiile vietii de femeie in lumea islamica din Sudan, noi o tineam una si buna cu hi-hi-hi si ha-ha-ha.

Nu s-a legat chiar intocmai mistocareala, caci lipsea piesa de rezistenta a luptei (de rezistenta) cu Irina: DanA, zis si Angelscu. Oricat ne-am straduit, a lipsit sarea, piperul si mai ales boiaua pe care Angelscul le pune in discutiile cu Irina.
(DanA care, la acea ora, aflat intr-o calatorie care sa spulbere miturile lui Borat, probabil ca priza o ultima doza de Kasakhstan)

A urmat apoi retragerea catre vizuina lui K-shtok. Nu insa fara o oprire prin parcul Gradina Icoanei, unde fetele au tinut sa se dea utza. Sa se utzuleze mai bine zis (pentru explicatii, consultati http://ghituci.blogspot.com/2006/04/alte-dou-nelesuri-ale-verbului-se-uula.html)


La K acasa am pus punct serii, nu dupa ce Irina, venita cu forte proaspete din South Africa, a vrut sa ne urneasca pe noi, bosorogii, in cluburi de desfrau. Am rezistat insa eroic si am preferat un pahar de Orangina